Recension du volume Alexandru Nicolae et Adina Dragomirescu (éds.) 2021. Romance Languages and Linguistic Theory 2017. Selected papers from 'Going Romance' 31, Bucharest, Amsterdam & Philadelphia, Jonh Benjamins Publishing Company, Current Issues in Linguistic Theory, n° 355, 377 pages - Université Paul Valéry Montpellier 3 Accéder directement au contenu
Autre Publication Scientifique Année : 2023

Recension du volume Alexandru Nicolae et Adina Dragomirescu (éds.) 2021. Romance Languages and Linguistic Theory 2017. Selected papers from 'Going Romance' 31, Bucharest, Amsterdam & Philadelphia, Jonh Benjamins Publishing Company, Current Issues in Linguistic Theory, n° 355, 377 pages

Résumé

Der von Alexandru Nicolae und Adina Dragomirescu vom renommierten Institut für Linguistik der Universität Bukarest 'Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti' herausgegebene Band, der aus den Arbeiten der internationalen Kolloquiumsreihe 'Going Romance' hervorgegangen ist, die sich zum Ziel gesetzt hat, die Grundlagen und Methoden der GGT auf die romanischen Sprachen anzuwenden, lässt - soweit dies überhaupt notwendig war - die "urbane Legende" über den Sophismus, dass "die GGT ihre Zeit gehabt hat", zerplatzen. Die GGT ist nicht nur lebendig und sehr lebendig, sondern sie erfüllt auch weiterhin Punkt für Punkt ihre seit jeher bestehenden Verpflichtungen, die ihre Besonderheit im Vergleich zu strukturalistisch-funktionalistischen Strömungen ausmachen: a) die Erforschung der kognitiven Dimension des Erwerbs von Grammatiken natürlicher Sprachen, die über die Beschreibung der in Korpora beobachtbaren Strukturen hinausgeht; b) die experimentelle Erforschung der Grammatikalität von Äußerungen anhand von Testprotokollen durch Umschalten und Permutation, und nicht anhand geschlossener Korpora ; c) die modulare Natur der Grammatik, die zwischen verschiedenen Strukturierungsebenen artikuliert wird, die nach Prinzipien und Parametern interagieren, und zwar durch Systeme von Beschränkungen wie Regierung oder rection und Legitimation (licensing), c-command, liage, die endliche Teilmengen vorhersehbarer Konfigurationen und Adjazenzen von Konstituenten in den lokalen Grammatiken der Weltsprachen abgrenzen; d) in dieser Logik die Artikulation zwischen den Prinzipien in Universal Grammar (G. U. ) und den Parametern der lokalen Grammatiken ("Kerngrammatiken"); e) eine ständige und geduldige Arbeit an der Reduzierung der Einschränkungen zur Regulierung dieser Verfahren zur Bildung von Aussagen, die die "Bedingungen für gute Bildung" (darunter Grammatikalität) gewährleisten können, die auf eine ideale Sparsamkeit abzielen, die den sogenannten "minimalistischen" Fortschritt rechtfertigt ; f) im Zusammenhang mit dem Begriff der syntagmatischen Projektion und ihrer Kontrolle durch die zugrunde liegende logische Form auf verschiedenen Ebenen der Strukturierung eine Integration von Äußerung und Diskurs durch die Beobachtung der induzierten Effekte des Ziels bzw. der Informationsstruktur auf die morphosyntaktischen Oberflächenkonfigurationen. Für alles andere - die Nomenklatur der Merkmale, die die Konstituierung der phonemischen, morphologischen und syntaktischen Kategorien begründen, die paradigmatischen und syntagmatischen Beziehungen zwischen den kategorialen und funktionalen Einheiten, die Extraktion von Minimalpaaren und die Beschreibung der Grundlagen eines bestimmten phonologischen oder morphologischen Systems - übernimmt die GGT ohne Komplexe und auf oft elegante Weise die Funktionsweise des strukturalistisch-funktionalistischen Ansatzes.
The volume edited by Alexandru Nicolae and Adina Dragomirescu of the prestigious 'Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti' Institute of Linguistics at the University of Bucharest, which is the result of the work of the 'Going Romance' series of international colloquia aimed at applying the foundations and methods of the GGT to Romance languages, shatters - as far as it was necessary to do so - the 'urban legend' of the fallacy that 'the GGT has had its day'. Not only is the GGT alive and well, but it continues to fulfil, point by point, the commitments it has always made, and which make it different from the structuralist-functionalist currents: a) the exploration of the cognitive dimension of the acquisition of natural language grammars, beyond the description of observable structures in corpora; b) the experimental exploration of the grammaticality of utterances, using protocols of tests by switching and permutation, rather than closed corpora ; c) the modular nature of grammar, articulated between various structuring planes interacting according to principles and parameters, by systems of constraints, such as government or rection and legitimation (licensing), c-command, binding, which delimit finite subsets of predictable configurations and constituent adjacencies in the local grammars of the world's languages; d) in this logic, the articulation between the principles in Universal Grammar (G. U. ) and the parameters of local grammars ("core grammars"); e) a constant and patient effort to reduce constraints in order to regulate these processes of statement formation likely to guarantee the "conditions of good formation" (including grammaticality), aiming at an ideal parsimony, which justifies the so-called "minimalist" advance; f) in relation to the notion of syntagmatic projection and its control by the underlying logical form, at different structuring scales, an integration of enunciation and discourse, through observation of the effects induced by the aim, or informational structure, on surface morphosyntactic configurations. For everything else - the nomenclature of features that make up phonemic as well as morphological and syntactic categories, the paradigmatic and syntagmatic relationships between categorical and functional units, the extraction of minimal pairs and the description of the foundations of a given phonological or morphological system - GGT unabashedly integrates, often elegantly, the modus operandi of the structuralist-functionalist approach. The GGT has also often been criticised for having made English (and in particular the idiom of its founder, Noam Chomsky) its 'universal language', for not diversifying its empirical range enough in the vast field of world languages, or at least for doing so only in accordance with the needs of a particular language.
Le volume édité par Alexandru Nicolae et Adina Dragomirescu, du prestigieux Institut de linguistique de l’Université de Bucarest ‘Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti’, issu des travaux de la série de colloques internationaux ‘Going Romance’, qui se donnent pour objectif d’appliquer les fondements et les méthodes de la GGT aux langues romanes, fait voler en éclat – pour autant que ce fût d’ailleurs nécessaire – la « légende urbaine » sur le sophisme consistant à dire que « la GGT a fait son temps ». Non seulement la GGT est vivante, et bien vivante, mais elle continue de remplir point par point ses engagements de toujours, qui font sa spécificité, par rapport aux courants structuralistes-fonctionnalistes : a) l’exploration de la dimension cognitive de l’acquisition des grammaires des langues naturelles au-delà de la description des structures observables sur corpus ; b) l’exploration expérimentale, par protocoles de tests par commutation et permutation, de la grammaticalité des énoncés, plutôt que par corpus clos ; c) la nature modulaire de la grammaire, articulée entre divers plans de structuration interagissant selon des principes et paramètres, par systèmes de contraintes, telles que le gouvernement ou rection et la légitimation (licensing), la c-commande, le liage, qui délimitent des sous-ensembles finis de configurations prévisibles et d’adjacences de constituants dans les grammaires locales des langues du monde ; d) dans cette logique, l’articulation entre les principes en Grammaire universelle (G.U.) et les paramètres des grammaires locales (« grammaires-noyaux ») ; e) un constant et patient travail de réduction des contraintes pour réguler ces procédés de formation des énoncés susceptibles de garantir les « conditions de bonne formation » (dont la grammaticalité), visant à une parcimonie idéale, qui justifie l’avancée dite « minimaliste » ; f) en relation avec la notion de projection syntagmatique et à son contrôle par la forme logique sous-jacente, à différentes échelles de structuration, une intégration de l’énonciation et du discours, à travers l’observation des effets induits de la visée, ou de la structure informationnelle, sur les configurations morphosyntaxiques de surface. Pour tout le reste – la nomenclature des traits fondant la constituance des catégories aussi bien phonémiques que morphologiques et syntaxiques, les relations paradigmatiques et syntagmatiques entre les unités catégorielles et fonctionnelles, l’extraction de paires minimales et la description des fondements d’un système phonologique ou morphologique donné –, la GGT intègre sans complexe, et de manière souvent élégante, le mode opératoire de la démarche structuraliste-fonctionnaliste. On a également souvent reproché à la GGT d’avoir fait de l’anglais (notamment de l’idiolecte de son fondateur, Noam Chomsky) sa « langue universelle », de ne pas assez diversifier son éventail empirique dans le vaste champ des langues du monde, ou du moins, de ne le faire qu’au gré des choix individuels des thuriféraires de ce courant, etc. C’est pourquoi ce forum plus que trentenaire des colloques ‘Going Romance’ apporte un démenti empirique à cette tendance – en partie avérée, certes, mais aussi en grande partie projetée ou exagérée.
Il volume curato da Alexandru Nicolae e Adina Dragomirescu del prestigioso Istituto di Linguistica "Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti" dell'Università di Bucarest, frutto dei lavori della serie di colloqui internazionali "Going Romance", finalizzati all'applicazione dei fondamenti e dei metodi della GGT alle lingue romanze, infrange - per quanto era necessario farlo - la "leggenda metropolitana" della fallacia secondo cui "la GGT ha fatto il suo tempo". Non solo la GGT è viva e vegeta, ma continua a rispettare, punto per punto, gli impegni che ha sempre assunto e che la rendono diversa dalle correnti strutturaliste-funzionaliste: a) l'esplorazione della dimensione cognitiva dell'acquisizione delle grammatiche del linguaggio naturale, al di là della descrizione delle strutture osservabili nei corpora; b) l'esplorazione sperimentale della grammaticalità degli enunciati, utilizzando protocolli di test per commutazione e permutazione, piuttosto che corpora chiusi; c) la natura modulare della grammatica, articolata tra vari piani di strutturazione che interagiscono secondo principi e parametri, attraverso sistemi di vincoli, come il governo o la rezione e la legittimazione (licensing), il c-command, il binding, che delimitano sottoinsiemi finiti di configurazioni prevedibili e di adiacenze costitutive nelle grammatiche locali delle lingue del mondo; d) in questa logica, l'articolazione tra i principi della Grammatica Universale (G. U.) e la Grammatica Universale (G. U.). U. ) e i parametri delle grammatiche locali ("core grammars"); e) uno sforzo costante e paziente per ridurre i vincoli al fine di regolare questi processi di formazione degli enunciati in grado di garantire le "condizioni di buona formazione" (compresa la grammaticalità), puntando a una parsimonia ideale, che giustifica il cosiddetto avanzamento "minimalista"; f) in relazione alla nozione di proiezione sintagmatica e al suo controllo da parte della forma logica sottostante, a diverse scale di strutturazione, un'integrazione tra enunciazione e discorso, attraverso l'osservazione degli effetti indotti dallo scopo, o dalla struttura informativa, sulle configurazioni morfosintattiche di superficie. Per tutto il resto - la nomenclatura dei tratti che compongono le categorie fonemiche, morfologiche e sintattiche, le relazioni paradigmatiche e sintagmatiche tra unità categoriali e funzionali, l'estrazione di coppie minime e la descrizione dei fondamenti di un dato sistema fonologico o morfologico - il GGT integra senza mezzi termini, spesso in modo elegante, il modus operandi dell'approccio strutturalista-funzionalista. Il GGT è stato anche spesso criticato per aver fatto dell'inglese (e in particolare dell'idioma del suo fondatore, Noam Chomsky) la sua "lingua universale", per non aver diversificato a sufficienza il suo raggio d'azione empirico nel vasto campo delle lingue del mondo, o almeno per averlo fatto solo in funzione delle esigenze di una particolare lingua.
Volumul editat de Alexandru Nicolae și Adina Dragomirescu de la prestigiosul Institut de Lingvistică 'Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti' al Universității din București, rezultat al lucrărilor seriei de colocvii internaționale 'Going Romance', care au avut ca scop aplicarea fundamentelor și metodelor GGT la limbile romanice, spulberă - în măsura în care a fost necesar să o facă - "legenda urbană" a falsului adevăr că "GGT-ul și-a făcut zilele". Nu numai că GGT este viu și sănătos, dar continuă să îndeplinească, punct cu punct, angajamentele pe care și le-a asumat dintotdeauna și care îl diferențiază de curentele structuralist-funcționaliste: a) explorarea dimensiunii cognitive a achiziției gramaticii limbajului natural, dincolo de descrierea structurilor observabile în corpusuri; b) explorarea experimentală a gramaticalității enunțurilor, folosind protocoale de teste prin comutare și permutare, mai degrabă decât corpusuri închise ; c) natura modulară a gramaticii, articulată între diverse planuri de structurare care interacționează în funcție de principii și parametri, prin sisteme de constrângeri, cum ar fi guvernarea sau recția și legitimarea (licențierea), c-comanda, legarea, care delimitează subseturi finite de configurații predictibile și adiacențe constitutive în gramaticile locale ale limbilor lumii; d) în această logică, articularea între principiile din Gramatica universală (G. U. ) și parametrii gramaticii locale ("gramaticile de bază"); e) un efort constant și răbdător de reducere a constrângerilor pentru a regla aceste procese de formare a enunțurilor susceptibile de a garanta "condițiile de bună formare" (inclusiv gramaticalitatea), vizând o parcimonie ideală, care justifică avansul așa-numit "minimalist"; f) în legătură cu noțiunea de proiecție sintagmatică și controlul acesteia de către forma logică subiacentă, la diferite scări de structurare, o integrare a enunțării și a discursului, prin observarea efectelor induse de scop, sau de structura informațională, asupra configurațiilor morfosintactice de suprafață. Pentru tot restul - nomenclatura trăsăturilor care alcătuiesc categoriile fonemice, dar și morfologice și sintactice, relațiile paradigmatice și sintagmatice dintre unitățile categoriale și funcționale, extragerea perechilor minimale și descrierea fundamentelor unui anumit sistem fonologic sau morfologic - GGT integrează fără jenă, adesea cu eleganță, modul de operare al abordării structuralist-funcționaliste.
Fichier principal
Vignette du fichier
version d'auteur_CR_JLL_Alexandru_Dragomirescu_RLLT_2017_Benjamins_2021.pdf (425.75 Ko) Télécharger le fichier
Origine : Fichiers produits par l'(les) auteur(s)

Dates et versions

hal-04146776 , version 1 (19-03-2024)

Identifiants

Citer

Jean Léo Léonard. Recension du volume Alexandru Nicolae et Adina Dragomirescu (éds.) 2021. Romance Languages and Linguistic Theory 2017. Selected papers from 'Going Romance' 31, Bucharest, Amsterdam & Philadelphia, Jonh Benjamins Publishing Company, Current Issues in Linguistic Theory, n° 355, 377 pages. BSL - Bulletin de la Société de Linguistique de Paris Tome CXVII, fascicule 2, 2023, pp.41 - 98. ⟨10.1075/cilt.355⟩. ⟨hal-04146776⟩
20 Consultations
0 Téléchargements

Altmetric

Partager

Gmail Facebook X LinkedIn More